Pornind de la ideea că empatia poate da naștere unor realități alternative superioare, piesa aici de fata invita la un joc al imaginației și al disponibilității sufletești de acceptare. Imersiunea în realitatea celui care țintește și trage pe de o parte și apoi în cea a celui asupra căruia se aplica aceasta acțiune distructiva pe de alta dezvăluie mecanisme interioare particulare fiecăruia. Spațiul de confluenta a efectelor acțiunilor fiecăruia devine astfel un loc al posibilităților multiple, direct condiționate de capacitatea protagoniștilor de a empatiza, dar și de dorință lor de restabilire a echilibrului și de-a evolua.