Piese pandemice, rezultate din materiale existente în acel loc,  în acea vreme în care totul a început. Departe de atelier.

Atât de asemănători și totuși atât de diferiți, suntem toți recipienti ai Sufletului, purtându-l înăuntrul nostru pe tot parcursul vieții, îmbogățindu-l, împărtășindu-l. Tot ceea ce ne înconjoară ne modelează, iar modul în care reacționăm influențează la rându-i tot ceea ce ne înconjoară, într-un proces evolutiv recurent. Suntem părți cu rol dual din întreg, fiind atât actori, cât și spectatori ai marelui spectacol al vieții. Prezervarea acesteia, în toate formele sale, ar trebui, trebuie să devină un scop conștient, căci avem nevoie de natură pentru a ne continua călătoria spre viitor.

What comes around, goes around

Timpurile s-au schimbat. Lucrurile au încetat de-a mai fi așa cum erau ele înainte. Cineva a apăsat un imens buton de resetare și o lume întreagă se recuperează acum. Poate nu numai din perspective ce țin de domeniul medical, ci și din starea ei dobândită de superficialitate și insensibilitate. Rădăcini demult uitate se dezvăluie acum și noi toți parem să ne amintim cum să ne bucurăm de viață. Renaștem și creștem frumos, în versiunile noastre mai bune.

Notă:
Alegerea formelor (care sugerează bobocii de trandafir) nu a fost întâmplătoare ci se datorează faptului că în limba engleza, ROSE are două semnificații: trandafir, dar și trecutul simplu al verbului RISE (naștere, creștere)
Alegerea materialelor a fost și ea una conștientă. Pe parcursul unei luni și jumătate din starea națională de urgență declarată, într-un loc departe de casă, fără materiale, instrumente, studio, acestea sunt exact materialele cu care am experimentat (ață și lipici).

Spune-mi, cum pot face?
Grădină din cenușă,
Lac din mormane,
Frunză din pustiu,
Petală din nimic.
Spune-mi, și-o să-ți zic
Că nu-i de-ajuns un pic.
Dar că puținul grijuliu al tău
Și-al meu
Vor înrâuri tot ce va fi, mereu.

Din latinescul vāde („du-te, mergi!”), persoana a doua singular, prezentul imperativului activ al vādō („mă duc, mă plimb”) + mēcum („cu mine”), care înseamnă literalmente „mergi cu mine”.
(Wikționary)
Amintirile, puternice și nevăzute, sunt părți integrante ale sinelui și au un rol determinant și de la sine înțeles în alegerile și traiectele noastre. Ele ne leagă de obârșie și ne ajută să înaintăm spre necunoscut. In acest context, anumite obiecte pot dobândi în timp valențe apropiate sufletului, amintirile însă sunt acolo, în interiorul nostru, mereu alături de noi oriunde am fi. Astăzi, voi transpune amintirile în lumea reală, concretă. Amintirile din copilărie, pasiunea și dragostea, maternitatea și miracolul vieții – dovezi imateriale ale apartenenței noastre – devin acum obiecte tangibile și purtabile.

Îndrăznește să spui ceea ce vrei să spui
Îndrăznește să spui Nu
Îndrăznește să spui Da
Îndrăznește să faci cum simți
Îndrăznește să-ți placă ceva sau nu
Îndrăznește să nu știi ce-i de făcut
Îndrăznește să faci ceea ce știi că ar trebui să faci
Îndrăznește să fii Tu.

Actul gândirii certifică existența omului, conform principiului enunțat de către René Descartes (Discurs despre metodă, 1637). În această accepțiune, procesul gândirii trebuie inițiat și desfășurat prin punerea a tot ceea ce există și se cunoaște sub semnul întrebării, al îndoielii, exceptând anumite valori intuitive considerate ca fiind certe.
“… nu ne putem îndoi de existența noastră în timp ce ne îndoim, și aceasta este prima cunoaștere pe care o dobândim …” (René Descartes, Principiile filosofiei, 1644)
Omul poate fi astfel reprezentat (într-o viziune personală) ca și o pagină albă cu valoare intrinsecă, ipoteză care stă la baza colecției de față. Acest fapt este sugerat prin utilizarea rășinii, a pigmentului alb și a foiței de aur. Pagina albă devine poveste pe tot parcursul vieții omului. Date externe sunt recepționate prin intermediul simțurilor: ochii noștri văd, urechile noastre aud, nasul nostru simte. Stimuli diverși sunt procesați conform structurii noastre unice și își pun amprenta asupra existenței noastre. De cele mai multe ori, aceștia ne condiționează parcursul, dar asa trebuie oare? Sau certitudinile preluate din afara eului nostru interior ar trebui cercetate, evaluate, analizate? Ar trebui oare să gândim și să re-gândim fapte, obiceiuri, reguli? Ar trebui să ne construim pașii pe criterii prestabilite sau mai degrabă pe intuiție, în ciuda a tot ceea ce am invătat si știm? Evoluăm în timp conform credințelor noastre, dar sunt ele cu adevărat ale noastre sau sunt moștenite și luate ca atare? Îndoielile iscă întrebări, răspunsurile sunt reflexia individualitații fiecăruia. Suntem astfel determinați să gândim, iar povestea noastră este scrisă de noi înșine.

Trecând de la cumpătare la exces odată cu evoluția, umanitatea ajunge acum în punctul în care conștientizarea anomaliilor și corectarea lor devin vitale. Producem mai mult decât consumăm, aruncăm mai mult decât poate asimila mediul. Ne stă însă în putere să inițiem (fiecare dintre noi) demersurile trecerii de la acest modus vivendi viciat la unul responsabil cu respect pentru viață.

Aplicând în sens invers definiția clasică a morfozei, obținem imaginea fidelă a realității noastre cotidiene. În fiecare moment, fiecare dintre noi acționează asupra mediului în care trăiește, modificându-i structura și caracteristicile. Acesta își va exercita la rându-i influența (benefică sau nu) asupra noastră. Este un circuit ciclic care se perpetuează, fapt ce îndeamnă la conștientizare, asumarea răspunderii și implicare activă.

Pornind de la ideea că empatia poate da naștere unor realități alternative superioare, piesa aici de fata invita la un joc al imaginației și al disponibilității sufletești de acceptare. Imersiunea în realitatea celui care țintește și trage pe de o parte și apoi în cea a celui asupra căruia se aplica aceasta acțiune distructiva pe de alta dezvăluie mecanisme interioare particulare fiecăruia. Spațiul de confluenta a efectelor acțiunilor fiecăruia devine astfel un loc al posibilităților multiple, direct condiționate de capacitatea protagoniștilor de a empatiza, dar și de dorință lor de restabilire a echilibrului și de-a evolua.

Ziua de astazi creste din zilele care au trecut, si impreuna le fauresc pe cele viitoare. Lumea evolueaza traversand cu ciclicitate secvente istorice determinate de impredictibilitatea manifestarilor naturii umane. In aceste conditii date, o ipotetica lume ideala ar putea fi posibila doar daca umanitatea preceseaza corect episoadele trecute.Tinzand spre aceasta, parcurgem etape firesti ocazionate de nevoia noastra de cunoastere, nestiind inca cum sa evitam inerentele perioade intunecate si tulburi. Acestea dezbina, separa si izoleaza. Factorul regenerant este speranța, constanta umană omniprezentă, a cărei putere restabileste legăturile alterate.

Piese rezultate în urma unor abordări experimentale generate de idei care își cer imperios dreptul la propria formă fizică.

Pașii făcuti spre mâine transformă necunoscutul în cunoscut. Voința, dorințele, curiozitatea și aspirațiile îi motivează pe oameni să construiască căi prin posibile, dar nu întotdeauna probabile realități. Cunostințele sunt dobândite, stocate, prelucrate și ne permit să evoluăm. Întrebări primesc răspunsuri și altele noi apar. Cât de departe putem ajunge? Unde sunt limitele? Există ele cu adevărat? Individualitatea și unicitatea influențează fiecare răspuns in parte și determină fiecare acțiune. Omul schimbă lumea în drumul său printre prezumții, presupuneri și descoperiri.

Într-o lume supusă schimbării într-un ritm din ce în ce mai alert, modalitățile de comunicare se diversifică pentru a răspunde cerințelor prezentului. Dacă apartenența omului la întreg este una implicită, modul în care acesta alege să se exprime îl definește în relația sa cu lumea, evidențiind caracterul său unic. În acest context, crezul său personal poate lua formă fizică și creează puntea de legătură dorită cu ceilalti. Un întreg univers interior, dinamic si eterogen, cu emoții, trăiri, senzații și percepții de natură și intensități diferite se dezvăluie astfel privitorului cu sinceritate și transparență, invitand la reflecție și interacțiune.

Suntem particule definitorii interactive ale realitatii vazuta ca intreg. Individualitatea noastră evoluează, incorporand eului fragmente particulare trecute si prezente, cautandu-le pe cele nestiute inca, dar harazite noua. Găsim modalități proprii de asimilare a episoadelor existentei nostre, integrandu-le apoi în experiența noastră de viață. Sentimentul de implinire și, de asemenea, sentimentul de apartenență la întregul universal este permanenta provocare a eului interior, care asimileaza și proceseaza evenimente si trairi. Parcursul nostru isi dezvaluie semnificatia atunci cand repere particulare sunt puse laolalta, desi ramane incertitudinea actelor care urmeaza. Sunt mesaje criptate, iar cheia intelegerii ansamblului este insusi conceptul colectiei. Descifrarea acestora si actul de vointa produc efecte si determina reactii.

Desi valoros in sine, materialul uman se comporta diferit in situatii date. Dincolo de conditionarile datorate factorilor externi, liberul arbitru diferentiaza reactiile de la un individ la altul. Intre omul care isi asuma in mod constient si interactiv destinul si cel care delega acest drept intrinsec al sau altora intervine notiunea de verticalitate, de forta morala. Colectia isi propune sa evidentieze aceste doua tipologii umane prin intermediul materialelor folosite (structurile stabile din rasina sugereaza forta, determinare in timp ce siliconul maleabil face referire la caracterul influentabil al omului ezitant, inconsecvent) si al culorilor alese (negru ca simbol al lipsei de orizont si culorile vii, contrastante ca intrupare a sperantei si a vointei)

Vechi de cand lumea, sunt astazi detaliul determinant al acestei colectii. Inglobeaza aroma si te duc cu gandul la savoare si parfum, gust si delectare. Astazi le adaugam o noua valenta: cea decorativa. Purtandu-le, le vom lasa sa ne poarte cu gandul acolo unde ne dorim fiecare sa ajungem. Vom lasa astazi condimentele sa condimenteze tinutele noastre.

Inspirational si versatil, se lasa modelat si exprima cu stralucire sau discretie ideea si cuvantul. Capteaza si acapareaza si se adapteaza cu gratie. Argintul.

Legati de trecut, traim trecerea spre ceea ce va fi printr-un prezent care prezerva valorile intrinseci implicite care ne definesc ca natie. Variabila momentului, circumstantele le pot aduce in plan perceptibil. Sesizabile sau nu – fapt conditionat de dinamica , perspectiva, empatia receptorului – existenta lor este o certitudine, fie ea si una imateriala. Este comoara ascunsa in noi din vremuri stravechi, atestate de vestigii pretioase dezgopate din adancuri.

In plan fizic, concret, suntem rezultatul actiunilor, reactiunilor si interactiunilor noastre. Suma acestora determina structural intregul din care facem, zi de zi, parte. Problemele cu care acesta se confrunta sunt ale noastre, ale tuturor. Constientizarea lor si comportamentul nostru pot insa reinstaura echilibrul.

Jucam jocurile alamii, fără nici un alt scop decât obținerea de forme și structuri capabile să spună povești de unele singure. Este un loc de joacă generos, cu posibilități infinite, așteptând să fie descoperite și să le fie atribuita formă.

Pasiunea din noi tasneste in lume cu forta, dandu-ne putere, schimband lucruri, schimbandu-ne pe noi, dureroasa uneori, dar pretuita intotdeauna. Este povestea Mea si a Ta. A Noastra. Impreuna, recompunem deplinatatea.

Desi infima si trecatoare, clipa este frantura din eterna zbatere a timpului. Modul nostru de-a o percepe ii poate insa modifica statutul de efemeritate. Din acel moment, ea devine clipa aceea – de liniste, de fericire, de deznadejde, de curaj – care isi pune amprenta asupra noastra si de care ne aducem aminte.

Procesul devenirii individului presupune incursiuni repetate in necunoscut. Odata asimilate, acestea devin componente organice ale realitatii proprii, cea stiuta, acolo unde se simte in siguranta si cunoaste moduri de abordare a variabilelor.

Parcursul initiatic , necesar transpunerii in fapt a ideii , este calatoria interioara prin care fiecare dintre noi urmarim, pas cu pas, stadiul de concretizare. Colectia face o paralela intre real si imaginatie, iar cele trei parti componente (Padurea de arama, Padurea de argint si Padurea de aur – prezente in folclorul romanesc) constituie pragurile de care aspirantul va trebui sa treaca utilizand propriile resurse – echilibrul dintre intuitie si ratiune, pasiune si incredere in sine.