Din latinescul vāde („du-te, mergi!”), persoana a doua singular, prezentul imperativului activ al vādō („mă duc, mă plimb”) + mēcum („cu mine”), care înseamnă literalmente „mergi cu mine”.
(Wikționary)
Amintirile, puternice și nevăzute, sunt părți integrante ale sinelui și au un rol determinant și de la sine înțeles în alegerile și traiectele noastre. Ele ne leagă de obârșie și ne ajută să înaintăm spre necunoscut. In acest context, anumite obiecte pot dobândi în timp valențe apropiate sufletului, amintirile însă sunt acolo, în interiorul nostru, mereu alături de noi oriunde am fi. Astăzi, voi transpune amintirile în lumea reală, concretă. Amintirile din copilărie, pasiunea și dragostea, maternitatea și miracolul vieții – dovezi imateriale ale apartenenței noastre – devin acum obiecte tangibile și purtabile.